MARTE: Sunt sursele sale de metan biologice sau geologice? Un studiu recent, utilizând scanări ale metanului pe durata a trei ani marțieni, demonstrează viabilitatea ambelor cauze posibile!


Un studiu recent indică faptul că metanul din atmosfera planetei Marte durează de mai puțin de un an. Metanul este alimentat din surse localizate care arară variațiile anuale sezoniere. Acest model de producție a metanului ridică întrebări: metanul este produs de activități geologice sau de procese biologice. Atmosfera lui Marte conține 95% din dioxid de carbon, 3% nitrogen, 1,6% argon și sunt prezente, de asemenea urme de oxigen și apă, precum și metan.

Sergio Fonti de la Universitatea Salento și Giuseppe Marzo, de la NASA au utilizat observațiile lui Mars Global Surveyor al NASA pentru a urmări evoluția gazului timp de trei ani marțieni. Ei și-au prezentat rezultatele la Congresul European de Știință Planetară din Roma, pe 21 septembrie a.c.

”Doar mici cantități de metan sunt prezente în atmosfera marțiană, provenind din surse bine localizate. Am dorit să aflăm modificările concentrației gazului și am aflat că există variații atât sezoniere cât și anuale. Sursa metanului poate fi activitatea geologică sau poate fi biologică, nu putem știi exact la acest moment. Totuși, se pare că limita superioară a prezenței metanului nu depășește un an în atmosfera marțiană”, a afirmat Fonti.

Nivelurile de metan sunt cele mai mari toamna în emisfera nordică, cu vârfuri localizate de 70 de părți per un miliard, altfel metanul poate fi detectat pe suprafața întregii planete în acest anotimp. Există o fină scădere în iarnă, cu numai o bandă între 40 și 50 de grade nord. Concentrațiile se reconstruiesc din nou în primăvară și cresc mult mai rapid în vară, răspândindu-se pe toată planeta.

”Una dintre chestiunile interesante pe care le-am găsit este că vara, deși modelul distribuției generale este același cu al toamnei, există niveluri mai înalte de metan în emisfera sudică. Aceasta probabil se datorează circulației naturale din atmosferă, dar acest lucru trebuie să fie confirmat de simulări computerizate”, a precizat Fonti.

Există trei regiuni în emisfera nordică unde concentrațiile de metan sunt sistematic mai mari: Tharsis și Elysium, doi dintre vulcanii zonei și Terra Arabia, care prezintă niveluri înalte de apă în adâncime. Nivelurile sunt cele mai mari peste Tharsis, unde procesele geologice, incluzând magmatismul și activitățile hidrotermale și geotermale sunt probabil în desfășurare.

”Este evident că cele mai mari concentrații sunt asociate cu sezoanele mai fierbinți și locații care oferă condiții geologice, dar în bună măsură și biologice, precum activitatea geotermală și hidratarea puternică. Energia înaltă din vară poate declanșa eliberarea gazelor provenite din procesele geologice sau din focarele de activitate biologică”, a spus Fonti.

Mecanismele eliminării metanului din atmosferă nu sunt deloc clare. Procesele fotochimice nu ar putea fi vinovate de acest fenomen foarte rapid, așa cum a fost observat. Totuși procesele implicate de vântul marțian pot adăuga oxidanți puternici în atmosferă, cum este sarea perclorată, un reactiv foarte puternic, care poate absorbi metanul foarte rapid.

Anii marțieni sunt de aproape două ori mai lungi decât anii tereștri. Echipa a utilizat observații de la Thermal Emission Spectrometer (TES) al Mars Global Surveyor între iulie 1999 și octombrie 2004, perioadă ce corespunde cu trei ani marțieni, pentru studiul uneia dintre caracteristicile spectrale ale metanului în aproape 3 milioane de observații TES, combinând datele pentru acuratețe.

”Studiul nostru a utilizat în premieră informații provenind la un spectrometru orbital pentru a monitoriza metanul pe o perioadă extinsă. Setul imens de date al TES ne-a permis să urmărim ciclul metanului în atmosfera marțiană cu o acuratețe fără precedent. Observațiile noastre vor fi deosebit de utile pentru determinarea originilor și semnificației metanului marțian”, a continuat Fonti.

Metanul a fost prima oară detectat în atmosfera marțiană de către un telescop de la sol, în 2003, date confirmate un an mai târziu de către sonda Mars Express a Agenției Spațiale Europene. Anul trecut, observațiile realizate cu telescoape de la sol au arătat prima evidență a ciclurilor sezoniere marțiene.

Sursa: DailyGalaxy – by Casey Kazan

Legenda foto: Harta concentrațiilor de metan în toamnă (în primul an marțian de observații) suprapusă pe o hartă a planetei Marte – true color Credite: NASA/Universita del Salento

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s