Camelopardalis este o constelație nordică largă și vagă în același timp și reprezintă o girafă. Prima sa înregistrare privine de la Jakob Bartsch în 1624, dar este probabil creația lui Petrus Plancius. Camelopardalis este a 18-a constelație ca mărime pe cerul de noapte și cele mai strălucitoare stele bat către magnitudine 4. În cărțile vechi de astronomie apare pentru această constelație și o versiune a numelui, anume Camelopardus. Are graniță cu constelațiile Draco, Ursa Minor, Cepheus, Cassiopeia, Perseus, Auriga, Lynx și Ursa Major și ar trebui să fie considerată circumpolară.
Nu există o conexiune mitologică reală cu Camelopardalis, de vreme ce este considerată o constelație ”modernă”. Vechii greci considerau că această zonă a cerului este goală, sau un deșert. Dar în termeni latini, poate fi definită ca un animal mare cu gâtul lung al unei cămile și petele unei pantere – cu conexiune către cele 12 munci ale lui Hercules. Adevărata natură a ”girafei” este neclară în toate referințele.
Cu 36 de stele conținând denumiri Bayer/Flamsteed, este de mirare că cea mai strălucitoare stea din Camelopardalis nu este Alpha – dar haideți să luăm binoclurile și să vedem. Alpha Cam este o stea super gigant foarte rară, de clasă O albastră-albă, care ar putea fi foarte bine o stea fugitivă din clusterul asociat NGC 1502. Apare puțin vizibilă pentru că este poluată cu aproape o magnitudine de intervenția prafului stelar și adevărata sa luminozitate este de 530.000 de ori mai mare ca a Soarelui. Totuși, Beta Cam nu are variații, în timpul multelor pulsații prezente cu perioade de 10 zile. Nimeni nu știe de ce steaua este atât de stabilă! Dar este într-adevăr. În timpul observațiilor aeriene din 1967 ale meteorilor, Beta Cam a început dintr-o dată să clipească, strălucind cu o magnitudine mai tare într-un interval de numai ¼ dintr-o secundă. O varietate de clipiri au fost văzute de la alte două duzini de stele, incluzând Enif și Cursa. Beta Cam este o sursă de raze X, sugerând un comportament magnetic similar soarelui nostru.
Pentru binocluri mai puternice și telescoape mici, ia vedeți NGC 1502. Aces cluster deschis mic, de aproximativ 45 de stele, este ușor de găsit prin proximitatea față de asterismul numit ”Cascada Kemble”. Pentru al găsi, priviți în jurul Polaris în rotație înversă față de cea a ceasornicului, în exterior cam un câmp sau două. Sunt două câmpuri complete în binocluri de la Alpha și Beta. Clusterul în sine este foarte atractiv, dar priviți mai aproape în telescop și veți vedea că acesta conține de asemenea două stele duble – Struve 484 și Struve 485.
Binoclurile mai mari și telescoapele mici nu vor avea probleme pentru a selecta NGC 2403 dintr-o locație de cer întunecată. NGC 2403 este o galaxie în spirală descoperită de William Herschel, care aparține grupului de galaxii M81. Cam la 8 milioane de ani lumină de Terra, marile telescoape vor sesiza brațul nordic al spiralei conectat cu NGC 2404 într-o interacțiune galactică.
Allan Sandage a detectat variabile Cepheide în NGC 2403 utilizând telescopul Hale, transformând-o în prima galaxie dincolo de grupul local care are cepheide găsite în ea. Până în 2004 au fost raportate două supernove în această galaxie.
Pentru telescoape mai mari o provocare ar fi nebuloasa planetară NGC 1501. Descoperită în 1787 de către Sir William Herschel şi localizată cam la 4890 de ani lumină depărtare, acest disc neregulat are o stea centrală mare de magnitudine 14, ascunsă în interiorul structurii adâncite, de unde denumirea de ”Nebuloasa Stridiei (Oyster Nebula)”. Găsiți perla!
Pentru o pufoasă estompată, căutați NGC 2715. La magnitudinea de 13,6, această mică galaxie spiralată a experimentat recent, probabil, o fuziune, fiind detectate recent, aici, trei evenimente supernova.
Pentru un test adevărat al îndemânării și echipamentului, încercați IC 342. IC 342 este o gigantă spirală din apropere care are o semnificativă extindere de praf luminos. Are o magnitudine în medie de 9 și este chiar mare (20′) … și căutați după un nucleu stelar. În timp ce dimensiunea exactă și masa acestei galaxii sunt subiect de controversă, există indicații clare că în multe privințe spirala lui IC 342 seamănă cu cea a galaxiei noastre și se află în competiție cu Calea Lactee și Andromeda (M31) – pentru influența gravitațională în Volumul Local.
Există un curent meteoric asociat cu constelația Camelopardalis – Camelopardalidele din Martie, care suvin către 22 martie, cu un vârf nedefinit și cu o rată de cădere cam de un meteor pe oră. Este cel mai leneș curent meteoric, la 7kps.
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
