Caelum este o constelație sudică mai mică introdusă de Nicolas Louis de Lacaille cu intenția de a ajuta la cartografierea cerului emisferei sudice. Ea reprezintă dalta sculptorului iar stelele cele mai luminoase nu depășesc magnitudinea 4. Este de asemenea constelaţia ce ocupă locul 8 printre constelaţiile mici, cu un arial doar puţin mai redus decât al Corona Australis. Caelum are graniţă comună cu Columba, Lepus, Eridanus, Horologium, Dorado şi Pictor. Cel mai bine poate fi văzută în luna ianuarie.
În mitologie, Caelum este de presupus a reprezenta o pereche de unelte ascuţiţe pentru sculptură, conectate cu o panglică. În imaginaţia lui Lacaille, el a văzut în această constelaţie „les Burins”, sau uneltele sculptorului. Latinul caelum are şi semnificaţia de „ceruri”. Filozofii au spus că cerul (caelum) este rotunjit, se roteşte şi arde; şi cerul este numit cu acest nume pentru că are figurile constelaţiilor sunt gravate în el, aşa cum sunt sunt vasele gravate.
Constelaţia Caelum are puţin de oferit, atât observatorilor cu binocluri, cât şi celor cu telescoape, cu numai 4 stele primare vizibile ochiului liber şi cu numai 8 stele desemnate Bayer/Flamsteed.
Totuşi, Gamma Caeli este un sistem binar larg separat cu o distanţă de 0,22 grade. Acesta este compus dintr-o gigantă roșie de magnitudine 4,5 și o gigantă albă cu o magnitudine de 6,34. Ca și provocare extremă, încercați Alpha Caeli. La o distanță de Terra de 65,7 ani lumină, această pitică alb-galbenă de tip F cu o magnitudine aparentă de 4,44 pare să aibă un companion extrem de vag, de magnitudine 13, cu poziția în unghi de 121 de grade.
Dacă sunteți în căutarea stelelor variabile, puteți arunca o privire asupra R Caeli. Este o stea cu durată lungă de tip Mira, care variază între 6,7 și 13,7 într-o perioadă de 391 zile. Sau X Caeli, o variabilă de tip Delta Scuti, cu modificări mult mai rapide dar foarte greu sesizabile. Evoluează între 6,3 şi 6,4 magnitudine tot la 3 ore şi 40 de minute.
Obiecte din adâncimea cerului? Pregăţiţi un telescop mare, deoarece NGC 1679 este acolo. Localizată la două grade sud de Zeta, e greu de ghicit magnitudinea aceste mici galaxii în spirală, dar măsoară 3,2 minute de arc şi pare să aibă o formă neregulată pe plăcile fotografice. Sunt indicaţii că ar putea fi o galaxie pitică cu stele în explozie.
Sursa: UniverseToday; Traducere și adaptare: Crișan Petru Ciprian
