Poveștile cerului. Ce sunt constelațiile?


Astroclubul și Astromagazinul de la Planetariul Baia Mare vă oferă, începând de astăzi, în cuprinsul unui ciclu numit ”Poveștile Cerului”, articole dedicate tuturor constelațiilor din cele două emisfere. Cosmodromul de la Planetariul Baia Mare ți-a oferit fulguitoare și inspirate călătorii prin sistemul solar. Acum vom păși printre stele, și acolo vom întâlni eroii antici metamorfozați în constelații, vom descoperi galaxii, roiuri stelare și multe altele …

Din momentul în care omenirea a început să recunoască modele stelare, acestea au primit o formă recognoscibilă, prin conectarea celor mai strălucitoare stele, punct cu punct și asocierea lor cu unele caractere, personaje mitologice sau de legendă. Fie că este vorba de animale, personaje spiritualizate sau pure închipuiri – aceste prime etichete adresate unor modele stelare au reprezentat începutul istoriei constelațiilor.

Primele constelaţii

Tiparele stelare sunt cunoscute sub denumirea de asterisme – o asociere a stelelor bazate pe ceea ce noi vedem, iar nu pe o relaţie fizică reală între acestea. Primele constelaţii aveau la bază asterisme, grupuri de stele care păreau că seamănă cu ceva şi în poziţia lor pe cer, care le dădea sensul. În acest caz, semnele zodiacului – sau constelaţiile zodiacale – au fost probabil primele candidate pentru a fi recunoscute intercultural. Deşi stelele pot fi la depărtare de sute de ani lumină unele de celelalte şi la mii de ani lumină de Soare, Lună şi Terra, fiecare civilizaţie a recunoscut aceste modele stelare particulare ce încadrează o cale imaginară a Soarelui şi Lunii pe cer, şi care poartă numele de plan ecliptic. Chiar înainte ca oamenii să accepte că există şi alte planete, aceştia ştiau şi înţelegeau că în anumite momente ale anului, existau zone ce conţineau mai multe stele – şi, deci, au căutat să le dea expresie.

În timp ce cunoaştem tradiţional constelaţiile zodiacale precum Aries, Taurus, Gemini, Cancer, Leo, Virgo, Libra, Scorpio, Sagittarius, Capricorn, Aquarius şi Pisces, acestea au avut multe alte nume în variate culturi şi religii – însă, de obicei, păstrându-şi semnificaţia. Numele definitive ale constelaţiilor din zodiac probabil au fost puse către 2700 î.Chr, pe măsură ce apăruse nevoia primelor noastre sisteme de coordonate, unele primitive. În ciuda faptului că fiecare cultură şi-a ales sisteme de coordonate particulare, – de exemplu grecii alegând timpul tropical, în timp ce hindu şi chinezii s-au bazat pe timpul sideral – aceste asterisme totuşi au devenit curând universal cunoscute.

Cu timpul, alte asterisme din vecinătate au căpătat repede formă şi au devenit constelaţii – fiecare cu numele şi semnificaţia sa culturală. Aceste prime constelaţii nu aveau o definiţie, nici graniţe şi nici consistenţă. Pe măsură ce primii navigatori au început să călătorească, ei au adăugat tot mai multe stele pe hărţile lor, comparându-le cu hărţile care existau deja în acea vreme şi toată situaţia devenise oarecum confuză. Ar fi foarte dificil să navigaţi către o stea pe care nu o puteţi vedea până nu ajungeţi la ea – ca să nu vorbim de o constelaţie care nu a fost nici măcar cartografiată pe hărţile Dumneavoastră.

Primele constelaţii oficiale

Către secolul al II-lea d.Chr, astronomul grec Ptolemeu a decis că venise timpul unificării acestor asterisme şi desemnarea numelor constelaţiilor. Lucrarea sa, numită ALMAGEST – este un tratat de astronomie şi matematică ce propune şi indică mişcările complexe ale stelelor şi planetelor.

Cartea în sine a fost genială, acoperind problemele mişcării zilnice ale corpurilor cereşti, durata zilelor, determinarea latitudinii, punctele în care Soarele se află în poziţie verticală, poziţia corectă a umbrelor cadranului solar la echinocţii şi solstiţii şi alte observaţii care diferă în funcţie de poziţia spectatorului (observator). A acoperit mişcarea planetară retrogradă, mişcarea Lunii, paralaxa lunară, mişcarea apogeului lunar, eclipsele, precedia echinocţiilor şi mişcarea Soarelui şi a stelelor fixe. Dar, ceea ce este cel mai important, Ptolemeu ne-a dat primele 48 de constelaţii oficiale. Şi – credeţi sau nu – cele 48 de constelaţii descrise de Ptolemeu sunt folosite şi astăzi de către astronomi.

Totuşi, o mică problemă tot a existat cu Almagestul şi constelaţiile sale. Hărţile utilizate de Ptolemeu proveneau din vremea lui Hiparchus şi includeau numai stelele vizibile din acea poziţie. Nu a durat mult până Almagestul a fost îmbunătăţit serios de către cultura islamică, a cărei astronomi au descris observaţiile asupra stelelor, asupra poziţiei acestora, magnitudinii, strălucirii şi culorii, adăugând chiar desene pentru fiecare constelaţie. Unele dintre cele mai strălucitoare stele catalogate poartă şi astăzi referiri la numele lor arabice.

Încă odată, nu a trecut mult timp până când a apărut nevoia unui sistem îmbunătăţit, iar acesta nu s-a lăsat mult timp așteptat, prin grija astronomului german Johann Bayer şi a astronomului englez John Flamsteed. Chiar dacă nu au creat alte constelaţii – aceștia şi-au asumat sarcina numerotării și denumirii cu litere grecești și numere, după strălucire a stelelor constelațiilor, pentru a le standardiza. Lucrurile au devenit și mai confuze pe măsură ce astronomii au călătorit către emisfera sudică, adăugând alte stele și constelații.

Constelațiile moderne

Formată în 1919, Uniunea Astronomică Internațională (IAU) este o adunare de astronomi profesioniști a căror misiune a fost de a acționa ca autoritate internațională pentru desemnarea constelațiilor. În 1930 IAU a decis să adopte clasarea astronomului belgian Eugene Joseph Delporte ca și standard mondial al constelațiilor. La acest punct, Delporte fixase granițele moderne dintre toate constelațiile cerului, precum și liniile de ascensiune dreaptă și declinație pentru epoca B1875.0 și rezultatul a fost 88 de constelații recunoscute oficial.

Pentru că Delporte a ales o atât de timpurie epocă a lucrării lui Benjamin Gould, aceste lucrări vechi de peste 80 de ani nu mai sunt perfect verticale sau orizontale grație precesiei echinocțiilor, și cândva vor trebui redesenate. Cu toate acestea, un standard a fost realizat și numele constelațiilor, tiparele și granițele acestora recunoscute.

Ce este o constelație

O constelație este o formație, un model recognoscibil de stele, care are granițe oficiale și o denumire oficială. Există 88 de constelații recunoscute oficial.

Nu uitați că noi recunoaștem adesea modele stelare – însă acestea sunt asterisme, iar nu constelații. De exemplu, ”Carul Mare” este un asterism și o parte a unei constelații mai mari Ursa Major, la fel cum ”Piața Mare” este pentru Pegasus și ”Cheia de Piatră” pentru Hercules. Puteți afla multe asemenea asterisme pe măsură ce călătoriți noaptea … ”Triunghiul de vară”, ”Centura lui Orion”, ”Crucea Nordului”, ”Crucea Sudului”, ”Cercul de Iarnă” … amintiți-vă că sunt asterisme, iar nu constelații!

Pentru a fi o constelație, trebuie să aibă granițe și o denumire oficială!

Sursa: Universe Today

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s