Unii oameni de știință cred că ar putea exista ceva ascuns dincolo de marginile sistemului nostru solar, la o distanță de 50.000 și până la 100.000 de unități astronomice, adică la 1-2 ani lumină, dincolo de norul Oort.
Numită ”Nemesis” sau ”steaua Morții”, acest obiect nedetectat ar putea fi o stea pitica rosie sau maro, sau chiar o prezenţă mai închisă care ar avea de mai multe ori masa lui Jupiter.
În cazul în care Soarele nostru ar face parte dintr-un sistem binar în care două stele conectate gravitational orbitează un centru comun de masă, interacţiunea lor ar putea perturba Norul Oort pe o bază periodică, provocând direcţionarea unor comete spre noi.
Sistemele stelare binare sunt lucru comun în galaxia noastră. Se estimează că o treime din stelele galaxiei noastre fac parte din sisteme binare sau sisteme stelare multiple.
Iniţial, Nemesis a fost sugerată ca o explicaţie a ciclului de extincţii în masă pe Terra. Astronomii consideră că stelele pitice maro pot fi la fel de numeroase ca și stelele de mărimea Soarelui nostru, însă acestea sunt de obicei prea reci (întunecate) pentru a fi identificate utilizând lumina vizibilă.
Utilizând lumina în infraroșu, misiunea WiSE ar putea găsi multe stele pitice maro pe o distanță de 25 de ani lumină de la Soare. Aceste obiecte stelare reci sunt aproape imposibil de detectat în spectrul luminii vizibile, dar apar în infraroșu. Diametrul acestora poate varia de la dimensiunea lui Jupiter și până la 80 de mase ale aceluiași Jupiter și pot avea de asemenea propriile sisteme planetare.
Paleontologii David Raup și Jack Sepkoski sunt convinși că într-o perioadă de 250 de milioane de ani, viața pe Terra a fost supusă extincției într-un ciclu cu repetiție tot la 26 de milioane de ani. Astronomii au propus impactul cu comete ca și cauză posibilă pentru aceste catastrofe. Sistemul nostru solar este înconjurat de o vastă colecție de corpuri de gheață, numită Norul Oort.
Dar nu există nici o evidență că periodicitatea extincțiilor vieții pe Terra ar fi fost cauzată de comete. Teoria însăși a extincției periodice este în dezbatere, cu voci care cer mai multe dovezi. Chiar dacă nu există consens asupra predictibilității evenimentelor ce vizează ciclul extincției vieții, acum există alte rațiuni pentru suspectarea unui companion intunecat al Soarelui.
Un nou obiect, Sedna, o planetă pitică, are o orbită de 12.000 de ani în jurul Soarelui. Este un mister de ce Sedna are o orbită atât de alungită. Norul Oort este considerat a se întinde până la o distanță de 1 an lumină de Soare. Ori Sedna este unul dintre cele mai depărtate obiecte descoperite până acum, cu o orbită variind între 76 și 975 de unități astronomice (o unitate astronomică este distanța dintre Soare și Terra). Descoperitorul Sednei, Mike Brown de la Caltech, nota în articolul publicat în Discovery magazine, că locația Sednei nu are nici o logică.
”Sedna nu ar trebui să fie aici, pur și simplu, explică Brown. Nu vine niciodată prea aproape pentru a fi afectată de Soare, dar niciodată nu se îndepărtează prea mult pentru a fi afectată de alte stele.” Concluzia este, potrivit lui Brown și a altor cercetători, că există un obiect masiv nevăzut, care este responsabil de orbita înșelătoare a Sednei, și care păstrează în influența sa gravitațională, de o porțiune foarte îndepărtată de spațiu, această planetă pitică: Sedna.
„Anchete mele au vizat întotdeauna obiecte mai apropiate, deci cu o deplasare mai rapidă”, a precizat Brown pentru publicația Astrobiologia. „Aș fi trecut ușor cu vederea ceva atât de îndepărtat şi lent ca Nemesis”.
John Matese, profesor de fizică emerit la Universitatea Louisiana la Lafayette, suspectează existența lui Nemesis, deoarece cometele din interiorul sistemului solar par să provină din aceași regiune a Norului Oort. Matese concluzionează astfel, că influența gravitațională a unui companion solar perturbă acea parte a norului, împrăștiind comete în urma sa. Calculele sale sugerează că Nemesis ar avea între 3 și 5 mase jupiteriene, mai degrabă decât 13 mase sau mai multe, cum au considerat cercetătorii că sunt necesare pentru calificarea în categoria piticelor brune. Chiar și cu această masă mai mică, totuși astronomii ar trebui să clasifice acest obiect ca stea cu masă redusă, iar nu planetă, date fiind circumstanțele diferite ale nașterii unei planete și a unei stele.
Matese estimează că Nemesis se află la o depărtare de 25.000 de unități astronomice (cam o treime dintr-un an lumină). Următoarea cea mai apropiată stea de Soare este Proxima Centauri, la 4,2 ani lumină depărtare.
Richard Muller de la Universitatea californiană Berkeley, primul care a sugerat teoria lui Nemesis, crede că Nemesis este o pitică roșie aflată la 1,5 ani lumină depărtare. Mulți cercetători consideră că o orbită atât de largă este inerent instabilă și nu putea rezista foarte mult – nu atât de mult pentru a cauza extincțiile de pe Terra, vizibile în înregistrările fosile. Dar Muller răspunde că această instabilitate a avut ca rezultat o orbită care s-a modificat foarte mult timp de miliarde de ani și că în următorul miliard de ani Nemesis va fi aruncată afară din sistemul solar.
Piticele roșii sunt de asemenea comune – în fapt, astronomii spun că reprezintă cel mai comun tip de stea din galaxie. Piticele brune sunt considerate de asemenea comune însă sunt cunoscute doar câteva sute până acum, pentru că sunt foarte greu de văzut. Piticele roșii și brune sunt mai mici și mai reci decât Soarele nostru și ele nu au o strălucire puternică. Pentru că piticele brune sunt atât de vagi, este plauzibil ca Soarele să aibă un companion secret, pe care noi să nu-l fi sesizat în ciuda tuturor cercetărilor asupra cerului, cu multiple instrumente.
WISE a început să scaneze cerul pe 14 ianuarie și NASA, recent, a publicat primele imagini ale misiunii. Misiunea va cartografia întregul cer până în Octombrie. Parte a misiunii WISE este căutarea piticelor brune și așteptările NASA sunt de a găsi cam o mie de obiecte stelare vagi pe o distanță de 25 de ani lumină.
Davy Kirkpatrick de la Centrul de Analiză și Procesare infraroșu al NASA, de la Caltech nu a găsit nimic, atunci când a căutat NEMESIS utilizând date de la Two Micron All Sky Survey (2MASS). Acum Patrick este membru al echipei științifice WISE, gata pentru o nouă căutare a semnelor unui companion al Soarelui nostru. El crede că descrierea lui Nemesis ca fiind un obiect cu masă mică este plauzibilă.
”Cred că posibilitatea Soarelui de a porta un companion de alt tip nu este o idee nebunească”, afirmă Kirkpatrick. ”Acolo poate exista un obiect îndepărtat într-o orbită mai circulară şi mai stabilă, pe care să nu-l fi sesizat nimeni până acum”.
Nu vom avea un răspuns în ce priveşte Nemesis până cel puţin la mijlocul lui 2013. WISE trebuie să scaneze cerul de două ori înainte de a genera imagini temporizate pe care astronomii să le utilizeze pentru a detecta obiecte în afara sistemului nostru solar. Schimbarea de locaţie a unui obiect între prima şi a doua scanare va oferi date astronomilor asupra locaţiei obiectului şi asupra orbitei acestuia. Apoi urmează faza mai lungă a analizei datelor.
Chiar dacă NEMESIS nu va fi găsită, telescopul WISE va aduce puţină lumină asupra celor mai întunecate colţuri ale sistemului solar. Telescopul poate fi utilizat pentru cercetarea unor planete pitice, precum Pluto care orbitează Soarele de pe planul ecliptic al sistemului solar. Obiectele din Norul Oort sunt prea mici şi îndepărtate pentru ca WISE să le vadă, dar acesta va putea sesiza cometele potenţial periculoase şi asteroizii care sunt mai aproape de noi.
02 Septembrie 2010
Sursa: Casey Kazan, on dailygalaxy.com
Infopedia:
WISE (Wide-field Infrared Survey Explorer)
Crișan Petru Ciprian
