Planeta Neptun va fi în opoziție pe 20 august 2010, când Soarele, Pământul și o planetă se vor afla aliniate. Planeta va fi exact opusă Soarelui pe cer, fiind cel mai înalt obiect pe cer la miezul nopții. De obicei, acesta este și punctul în care planeta se află cel mai aproape de Terra.
Această opoziție este specială pentru că Neptun se va afla foarte aproape de punctul în care a fost descoperit în 1846, marcând prima sa călătorie în jurul soarelui de la momentul descoperirii. Neptun este aproape, dar nu chiar pe linia de sosire a primei sale orbite. Acest moment de finish va surveni în 2011, după NASA.
Coincidență sau nu, opoziția din 1846 a căzut de asemenea pe 20 august, deși planeta nu a fost pusă în lumină decât o lună mai târziu, pe 23 septembrie.
Această hartă a cerului arată unde poate fi găsită planeta pe măsură ce își încheie opoziția din acest an.
Descoperirea lui Neptun are o preistorie interesantă. Planeta Uranus a fost descoperită mai degrabă accidental în 1781 de către Sir William Herschel, în timpul căutărilor sale pe cerul de noapte după obiecte îndepărtate.
Odată cu trecerea timpului, astronomii au observat că poziția lui Uranus nu este cea predictibilă prin calcule matematice și astronomii au început să suspecteze că undeva acolo ar mai exista o altă planetă a cărei mișcare reușea să influențeze mișcarea lui Uranus.
La mijlocul deceniului cinci, al secolului al XIX-lea, un englez, pe nume John Couch Adams și francezul Urbain Le Verrier, independent au calculat unde ar trebui să fie localizată noua planetă pentru a justifica efectele asupra lui Uranus, dar amândoi au întâmpinat dificultăți în realizarea observațiilor astronomice.
În sfârșit, astronomul german Johann Galle, pe 23 septembrie 1846, a identificat planeta în locația previzionată și a descoperit micul disc albastru-verde care în cele din urmă a devenit cunoscut sub numele de Neptun. Consecința a fost o luptă strânsă pentru revendicarea de către astronomii englezi și francezi asupra întâietății descoperirii planetei Neptun. La sfârșitul acesteia, Adams, Le Verrier și Galle au împărțit onoarea de a fi descoperitorii lui Neptun.
Ironic este faptul că Galle nici măcar nu a fost primul care să fi observat planeta Neptun. Această onoare îi revine nimeni altuia decât lui Galilei Galilei care de două ori, observând planeta Neptun, a confundat-o cu o stea, pe 28 decembrie 1612 și 27 ianuarie 1613.
Galileo a avut două dezavantaje: primul este dimensiunea mică și calitatea slabă a telescopului său, iar al doilea, neșansa de a fi observat Neptun în poziție staționară, ceea ce se întâmplă tuturor planetelor din când în când din cauza mișcărilor relative ale planetei și ale Pământului.
Pentru aproape un secol Neptun a fost planeta cea mai îndepărtată de Soare, pierzând această onoare când micul Pluto a fost descoperit de Clyde Tombaugh în 1930. Acum că Uniunea Astronomică Internațională l-a declasat pe Pluto (care nu mai este considerat o planetă), Neptun este din nou cea mai îndepărtată de Soare planetă cel puțin din cât cunoaștem, cel puțin în sistemul nostru solar.
Datorită distanței mari față de soare, respectiv 30 de unități astronomice (O UA este distanța dintre Soare și Terra), și datorită diametrului său relativ mic (49.500 km), Neptun apare ca un obiect mic și vag în telescoapele amatorilor. În timp ce Uranus poate fi surprins cu ochiul liber sub un cer cu condiții perfecte, Neptun necesită un binoclu sau un telescop mic pentru a putea fi văzut.
Săptămâna aceasta, după miezul nopții, cam pe la ora 1.00, căutați marele triunghi al Capricornului, la stânga Săgetătorului și brațului galaxiei noastre. Cele două stele de la capătul din stânga al triunghiului arată calea spre Neptun, chiar un pic mai departe și deasupra stelei Iota din constelația Vărsătorul (Aquarius). Privit printr-un telescop mic, Neptun va arăta exact ca o stea; diferența este dată de culoarea sa distinctivă albastră-verde.
Deși pare mic într-un telescop, fiind o miniatură față de giganții Jupiter și Saturn, Neptun are de patru ori diametrul Pământului. Precum toate planetele gigante gazoase, Neptun ne prezintă numai atmosfera, în acest caz cu destule caracteristici. Când Voyager 2 a trecut pe lângă Neptun în 1989, a fotografiat o uriașă ”pată albastră” în atmosfera înaltă a planetei, poate similară Marii Petei Roșii a lui Jupiter. Precum toate planetele gazoase gigant, Neptun are și el un sistem de inele, dar acestea sunt mult mai vagi decât faimoasele inele ale lui Saturn.
Deși Neptun pare o planetă senină, liniștită, atmosfera sa poartă vânturi ce ating viteze supersonice. Cei treisprezece sateliți naturali ai săi au dimensiuni variabile, de la mărimea unor bolovani mai mari și până la Triton, cu 2700 km în diametru.
Sursa: Space.com
Articol de Geoff Gaherty – from Starry Night Education
18 august 2010
Infopedia:
Planeta Neptun pe Wikipedia – Link
Crișan Petru Ciprian
