Misterul pulsațiilor radio ale planetei Saturn

O echipă internațională de cercetători conduși de Jonathan Nicols de la Universitatea din Leicester a descoperit că aurora lui Saturn, o eterică strălucire ultravioletă care iluminează atmosfera superioară aproape de polii Planetei Saturn, pulsează cel puțin odată într-o zi saturniană. Lungimea unei zile saturniene a fost mult timp pusă în discuție deoarece s-a descoperit că ”ceasul” tradițional utilizat pentru măsurarea perioadei de rotație a lui Saturn, o planetă gigantă de gaz fără nici o suprafață solidă pentru referință, aparent nu funcționează cum ar trebui.

Saturn, ca toate planetele magnetizate, emit unde radio în spațiu din zonele polare. Aceste emisii radio pulsează cu o perioadă aproape de 11 ore și acest timp al pulsațiilor, așa cum a fost măsurat în era Voyager, era considerat inițial ca reprezentând o rotație a planetei. Totuși, pe parcursul anilor, au fost observate variații temporale ale pulsurilor și emisiilor radio iar, pentru că rotația unei planete nu poate fi ușor încetinită sau grăbită, vânătoarea sursei acestor variații radio a devenit unul dintre cele mai complexe puzzle-uri ale științei interplanetare.

Nichols și echipa au utiliazt imagini ale aurorelor planetei Saturn obținute între 2005 – 2009 de către Telescopul Hubble al ESA/NASA pentru a arăta că nu este vorba doar de pulsuri de emisii radio ale planetei ci aurora planetei bate în tandem cu emisiile radio.

”Aceasta este o importantă descoperire din două motive”, a spus Dr. Nichols. ”În primul rând, ne oferă răspunsul la o întrebare veche, privind legătura dintre emisiile radio și emisiile aurorelor iar, în al doilea rând, ne aduce o unealtă esențială în diagnosticarea cauzei pentru bătăile de inimă neregulate ale planetei Saturn”.

Aurorele, cunoscute mai ales sub numele de ”luminile nordice” ale Pământului, sunt produse atunci când particule încărcate în spațiu sunt curg ca printr-o pâlnie de-alungul câmpului magnetic în atmosfera superioară a planetei, aproape de poli, unde în urma impactului cu particulele atmosferice devin strălucitoare. Aceasta se întâmplă, de exemplu, atunci când câmpul magnetic al planetei este bombardat cu fluxuri de particule emise de soare, sau când sateliții naturali, precum Enceladus sau Io expulzează materie în spațiul din apropierea planetei.

Undele radio ale lui Saturn au fost mult timp suspectate că sunt emise de particule încărcate pe măsură ce acestea se lovesc în proximitatea polilor, dar nici o pulsație radio nu a fost observată în aurora saturniană, rezultând o enigmatică discrepanță între cele două fenomene presupuse a fi relaționate.

Totuși, Nichols a reușit să reveleze pulsul aurorei utilizând ceasul pulsului sadio pentru organizarea datelor aureorale, coroborând și suprapunând rezultatele tuturor imaginilor cu aurore saturniene preluate de Hubble între 2005 – 2009.

”Aceasta confirmă că aurorele și emisiile radio sunt într-adevăr asociate fizic așa cum a fost suspectat”, a mai adăugat Dr. Nichols. ”Această legătură este importantă, deoarece demonstrează că pulsul emisiilor radio este conectat proceselor care conduc la formarea aurorei planetei Saturn, care poate fi studiată acum de sonda Cassini a ESA/NASA, aflată în prezent pe o orbită a lui Saturn. Așadar este un pas important în rezolvarea misterului variației perioadei radio”.

by Casey Kazan via University of Leicester – original article on dailygalaxy.com

 

 

 

Lasă un răspuns