Trăim nişte vremuri în care forma primează asupra fondului, în care semnificaţiile unor termeni sau valoarea unor concepte sunt într-o migraţie continuă.
Trăim o eră în care oceanul de informaţie care ne stă la dispoziţie, fie în bibliotecă, fie în media, fie în mediul virtual, aproape ne bruiază simţul navigării printre conceptele fundamentale care explică de ce lucrurile sunt aşa cum sunt. Conceptele fundamentale, devenite ipoteze de lucru şi subiect de conversaţie, înainte vreme aproape deificate, puse pe un piedestal neutru din punct de vedere politic, nu mai pot aprioric convinge un individ de validitatea unei linii de conduită, de o anumită simeză a cunoaşterii şi înţelegerii realităţii şi Universului. Aşa încât dacă, nolens volens, într-un topic sau altul confundăm astronomia cu astrologia, nu ne doare şi nu ne pasă.
Unde şi cu ce am greşit? În fond, din punct de vedere etimologic sunt un fel de surori gemene: astron (stea) şi nomos (aranjare, distribuire), şi astron (stea) şi logos (studiul mişcării stelelor).
La început cele două noţiuni , astronomie şi astrologie, erau sinonime, dar datorită posibilităţii de a calcula exact când vor avea loc anumite fenomene cereşti (poziţia planetelor, eclipse, etc.), astrologia a preluat şi sensul de prezicere de evenimente. Din cauza legăturii mitologice dintre zei şi planete, astrologia a căpătat sensul actual, acela de a prezice viitorul oamenilor după poziţia şi mişcarea astrelor (horoscop). Oare ce este rău în asta? Să ştim ce ne aşteaptă! Să fim pregătiţi pentru urcuşuri sau coborâşuri? Care-i problema! Oare nu suntem educaţi de o manieră de a fi prevăzători în viaţă? Dacă este să cunoşti ce ţi se poate întâmpla bun sau rău, nu este bine să ştii dinainte pentru a putea preîntâmpina, pentru a putea schimba cursul … evenimentelor sau, barem, pentru a fi pregătit pentru ceva anume? Haideţi să punem lucrurile într-o lumină oablă!
Dacă sunteţi creştini cu adevărat, veţi crede mai degrabă în astronomie, decât în astrologie! De ce? Pentru că baza calculului unei existenţe a unui creştin este …alegerea … este liberul arbitru! Pe când admiterea lui … e scris în stele e atât de păgân încât … te-ar putea lua fioriii!!! Nici o problemă! Suntem creștini de 2.000 de ani, iar alții păgâni de 12.000 de ani! …
În posturile ce vor urma pe această PROBLEMĂ, am să vă demonstrez că deși așa îmi vine să cred în validitatea caracteristicilor zodiacale ale semnului meu … și să adopt o conduită de asemenea manieră … chiar dacă anumite trăsături de personalitate mă predispun spre anumite domenii ale cunoașterii și ale percepției … din punct de vedere științific, logic și … universal măsurabil, tot ceea ce este aplicat în astrologie este o aberație pseudo-științifică în care, dacă tu crezi, este posibil să ți se potrivească tocmai pentru că tu crezi! Asupra credinței … nu vom avea nesăbuința să comentăm!
Deci … r ă z b o i !!! E vechi … durează din timpuri imemoriale! E o contradicție în termeni, în sens, în specificații, în rezoluții!!! Război … între astronomie și astrologie!!! Dar este și acum, așa cum a fost dintotdeauna, un război virtual … cum este cel din ”triburile” online!!! De ce? Pentru că … în vremea noastră, cel puțin, forma primează iar fondul are numfereai caracter consultativ.
Apetența pentru iluzie, pentru iluzionism a contemporanilor este aproape totală, iar d.p.d.v psihologic, explicația conduce către o tendință de evadare din realitatea destul de complexă.
Dacă horoscopul ne este prezentat în fiecare zi la televizor, asta nu înseamnă, Doamne ferește, că acesta este o reprezentare indubitabilă a realității. Este doar un jos al posibilelor!
Haideți … să pornim un demers, credem, necesar … pentru a limpezi lucrurile!!! Astrologia și astronomia erau considerate la început același lucru (din latinul astrologia) și numai gradual s-au separat semantic în discursul filosofic occidental al secolului al 17-lea (aşa numita ”eră a rațiunii”).
Încă din secolul al 18-lea ele au fost considerate discipline total diferite. Astronomia, studiul obiectelor și fenomenelor exterioare atmosferei Pământului, este o știință și este o disciplină academică cu o sferă largă de studiu. Astrologia, care utilizează pozițiile aparente ale obiectelor cerești ca și bază pentru psihologie, predicția unor evenimente viitoare, și altă cunoaștere esoterică, nu este larg recunoscută ca și știință și este definită de obicei ca o formă a divinației.
În timpurile pre-moderne, cele mai multe culturi nu au făcut o distincție clară între cele două discipline, înglobându-le pe cele două într-una singură. În vechea Babilonie, faimoasă pentru astrologia sa, nu existau roluri separate pentru astronom ca și predictor al fenomenelor celeste și pentru astrolog ca interpret al acestora; ambele funcțiuni erau realizate de o singură persoană. Asta nu înseamnă însă că astronomia și astrologia au fost confundate întodeauna. În Grecia antică, gânditori presocratici precum Anaximandru, Xenofan, Anaximene și Heraclid au speculat asupra naturii și substanței stelelor și planetelor. Astronomi precum Eudoxus (contemporan cu Platon), a observat mișcările planetelor și ciclurile acestora și au creat un model cosmologic geocentric care va fi acceptat de Aristotel – model în general acceptat până la Ptolemeu, care a adăugat epiciclurile pentru a explica mișcările sigure. În sfârșit, către 250 i.Hr., Aristarh din Samos a postulat o teorie proto-heliocentrică, care nu a fost acceptată timp de 2 milenii, până la Copernic, preferat fiind modelul geocentric al lui Aristotel.
Școala platonică a promovat studiul astronomiei ca parte a filozofiei, întrucât mișcările cerești demonstrau ordinea și armonia Cosmosului. În secolul al 3-lea I.Hr., astrologia babiloniană a început să-și facă simțită prezența în Grecia. Astrologia a fost criticată de către filozofii elenistici. Totuși, noțiunile de Marele An (când toate planetele realizează un ciclu complet și se reîntorc la pozițiile lor relative) și eterna reîntoarcere au fost doctrine stoice care au admis fatalismul și divinația. În lumea elenistică termenii grecești astrologie și astronomie au fost în multe ocazii interschimbabili, dar din punct de vedere conceptual nu sunt același lucru.
Platon, despre astronomie, stipula că fenomenele planetelor ar trebui să fie descrise de un model geometric. Prima soluție a fost propusă de Eudoxiu. Aristotel a preferat o perspectivă fizică a problemei și a adoptat termenul de astrologie. Excentricele și epiciclurile au început să fie considerate ficțiuni utile. Pentru publicul larg distincția principiilor nu a fost evidentă și ambii termeni au fost acceptabili. Pentru practica horoscopului babilonian, termenii specifici erau ”apotelesma” și ”katarkhe” dar altfel aceștia se înscriau sensului dat de Aristotel termenului ”astrologia”. În compilația sa ”Etimologia”, Isidor din Sevilla a semnalat explicit diferența dintre astronomie și astrologie, o distincție asemănătoare fiind relevată și în textele scriitorilor arabi. Mai mult Isidor identificase două dimensiuni diferite în disciplina astrologică, pe care le-a numit astrologia naturală și astrologia superstitioasă.
Astrologia a fost larg acceptată în Europa medievală pe măsură ce textele elenistice și ale astrologilor arabi au fost traduse în latină. În Evul Mediu Târziu, acceptarea sau rejecția astrologiei în societate depindea cel mai adesea de mosul în care era receptată la curțile regale europene. Până la Francis Bacon, astrologia era respinsă sub motivul că aparținea mai degrabă metafizicii scolastice decât observației empirice.
O separație definitivă dintre astronomie și astrologie a intervenit gradual în secolele 17 și 18, când astrologia a fost considerată gradual de către elita intelectuală ca fiind o știință ocultă sau superstiție. Datorită istoriei comune de lungă durată, se întâmplă uneori ca astronomia și astrologia să fie confundate, uneori chiar și în zilele noastre.
Totuși, majoritatea astrologilor contemporani nu revendică astrologia ca fiind o știință dar o consideră ca o formă de divinație precum I-Ching, o artă, sau o parte a unei structuri de credință spirituală (influențată de neoplatonism, neopăgânism, teosofie și hinduism) Caracteristici distincte ale astronomiei și astrologiei Scopul principal al astronomiei este să înţeleagă fizica Universului.
Astrologii utilizează calculele astronomice pentru poziţiile corpurilor cereşti de-a lungul eclipticii şi intenţionează să coreleze evenimente celeste (aspecte astrologice, poziţii ale semnelor) cu evenimente de pe Pământ şi problematica umană. Astronomii utilizează consistent metoda ştiinţifică, presupoziţii naturalistice şi raţionamentul matematic abstract pentru a investiga sau a explica fenomene din Univers.
Astrologii utilizează raţionamentul mistic religios ca şi folclorul tradiţional, simbolismul şi superstiţia, amestecate cu predicţiile matematice, pentru a explica fenomene din Univers. Însă metoda ştiinţifică nu este riguros utilizată de astrologi. Aceştia practică disciplina lor pornind de la perspectiva geocentrică şi consideră universul în armonie, neschimbător şi static, în timp ce astronomii au pus metoda ştiinţifică la treabă pentru a dovedi că Universul nu are un centru fix, că este dinamic aşadar şi în expansiune permanentă.
Astrologii cred că poziţia stelelor şi planetelor pot determina personalitatea unui individ şi viitorul acestuia. Astronomii studiază de asemenea poziţia stelelor şi a planetelor dar nu au identificat nici o dovadă în sprijinul teoriilor astrologice. Psihologii – a căror bază este studiul personalităţii, deşi au generat mai multe teorii ale personalităţii, nici una dintre acestea nu se bazează pe predicţiile astrologiei. Atât astrologii cât şi astronomii consideră planeta noastră ca fiind parte integrantă a Universului, că Pământul şi universul sunt interconectate, iar nu distincte. Totuşi, astrologii creioneată un portret filozofic şi mistic al cosmosului, care ar avea o esenţă divină, metafizică şi supranaturală care influenţează activ evenimentele din lume şi vieţile personale ale oamenilor. Astronomii, membri ai unei comunităţi ştiinţifice, nu pot folosi explicaţiile religioase sau mistice în activitatea lor, indiferent de convingerile religioase personale.
Discursurile ştiinţifice trebuie să ofere explicaţii bazate pe legi ale naturii şi pe cunoaşterea măsurabilă, astfel încât imaginea rezultată explică că Pământul este o parte integrantă a Universului, obiectele cereşti sunt la fel de naturale ca cele de pe planeta noastră, având aceeaşi compoziţie şi controlate de exact aceleaşi forţe şi legi precum obiectele de pe Pământ. Divergenţe istorice Diferenţa dintre Astrologie şi astronomie a fost mult timp imperceptibilă, astrologia preluând o parte din cercetarea astronomică pentru a realiza predicţii cât mai exacte care să fie utilizate în astrologie. În Europa medievală cuvântul astronomia a desemnat ambele discipline, ca şi cum ar fi una singură, fără o reală distincţie; aceasta era chiar una dintre cele şapte arte liberale. Regii şi alţi conducători în general angajau astrologi de curte pentru a-i ajuta în luarea deciziilor în regatele lor, finanţând aşadar cercetări astronomice. Studenţii la universitatea de medicină erau iniţiaţi în astrologie ca parte a practicii medicale.
Astronomia şi astrologia s-au separat în intervalul dintre secolele 17 şi 19. Copernic nu a practicat, de pildă astrologia (dar nici astronomia empirică, munca sa fiind teoretică), dar cei mai importanţi astronomi de până la Isaac Newton au fost astrologi prin profesie precum Tzcho Brahe, Johannes Kepler şi Galileo Galilei. Newton, deşi a respins astrologia, s-a folosit de aceasta, precum şi contemporanul său Christian Huygens) pentru a creşte popularitatea comsmologiei mecaniciste carteziene din perioada Iluminismului. Relevanţă are şi dezvoltarea instrumentelor de calcul al timpului, iniţial create ca adjuvante în navigaţie; îmbunătăţirea măsurării timpului a făcut posibile predicţiile astrologice mai exacte, care puteau fi testate, şi care constant s-au dovedit a fi false!
La sfârşitul secolului al 18-lea, astronomia era una dintre ştiinţele majore ale modelului iluminist, utilizând recent codificata metodă ştiinţifică, şi era întru totul distinctă de astrologie.
Sfârșitul episodului 1.
Pentru că orice internaut al zilelor noastre vrea ”respect”,
cu respect vă așteptăm, foarte curând, la episodul 2 al poveștii unui război de 2000 de ani
dintre astronomie și astrologie!
Planetariul Baia Mare
