Există şi zile în calendar în care „trebuie” sau e „musai”. Ne luăm, aşadar, rămas bun de la prietenul şi inimosul nostru colaborator – Petre Leşiu, plecat de ieri 8 decembrie 2009, mult prea devreme, spre stelele pe care le-a iubit atât de mult. Fără să fie profesor, întotdeauna ne-am îndreptat gândul spre dânsul ca spre un autodidact pornit pe calea desăvârşirii personale. Un mare pasionat de astronomie, prof. Petre Leşiu şi-a dedicat o mare parte din viaţă popularizării acestei ştiinţe, a metaforelor sale ştiinţifice, a misterelor Universului, fenomenelor cosmice şi familiei fără de sfârşit în număr a Universului, prin cele câteva cărţi publicate sau prin nenumărate articole de presă, în special în cotidianul „Graiul Maramureşului”.
Cu o mare prospeţime a gandului, cu o cuceritoare retorică şi o fundamentată argumentare a logosului, atunci când povestea sau îndruma în descifrarea unor mistere ale istoriei civilizaţiei umane sau a istoriei Universului, domnul profesor reuşea să stârnească curiozitatea multor tineri pentru astronomie, aşa cum s-a întâmplat acum numai două luni aproape, cu ocazia „Nopţilor Galileene” de la Baia Mare, sau cu ocazia simpozionului aniversării a 40 de ani de astronomie, când a oferit audienţei importante argumente pentru reintroducerea astronomiei ca disciplină în programa şcolară, sau cu ocazia celor „100 de ore de astronomie” ş.a.m.d.
Îi vom simții lipsa. Dumnezeu să-l odihnească!
Ioan Bob, Ovidiu Ignat, Ciprian Crișan – Planetariul Baia Mare
