Remember Apollo 11 la 40 de ani. Primii pași pe Luna.

Misiunea Apollo 11 a fost prima misiune cu echipaj uman la bord care a aselenizat. A fost a cincea misiune spațială cu echipaj uman a proiectului Apollo și al treilea voiaj uman către Lună. Lansată pe 16 iulie 1969, misiunea a purtat pe comandantul Neil Alden Armstrong, pe pilotul modulului de comandă Michael Collins și pe pilotul Modulului lunar Edwin Eugene Buzz Aldrin jr. Pe 20 iulie, Armstrong și Aldrin au devenit primii oameni care au pășit pe Luna, în timp ce Collins orbita deasupra.

IanR81Apollo11

Misiunea a reprezentat îndeplinirea țintei președintelui John F. Kennedy de a ajunge pe Lună la sfârșitul anilor 1960, țintă exprimată în cadrul unei cuvântări dinaintea unei sesiuni a Congresului American, pe 25 mai 1961.

Fiecare dintre membrii Apollo 11 participase anterior la o misiune spațială. Modulul lunar a fost numit Vulturul, după vulturul pleșuv de pe însemne; vulturul pleșuv este pasărea națională a Statelor Unite ale Americii. Modulul de comandă a fost numit Columbia după numele tradițional Columbia, utilizat în cântecele și poezia națională SUA, ori poate a fost inspirat de tunul columbiad utilizat pentru a lansa echipaje pe lună, în romanul lui Jules Verne ”De la Pământ la Luna”.

Alăturat mulțimii de oameni de pe plajele și șoselele din aproprierea locului de lansare, milioane de telespectatori au asistat la eveniment în fața televizoarelor, într-o transmisiune în direct comentată de Jack King, șeful Informațiilor Publice al NASA. Președintele Richard Nixon a văzut derularea evenimentelor din biroul oval de la Casa Albă.

O rachetă Saturn V a lansat Apollo 11 de la Centrul Spațial Kennedy, pe 16 iulie 1969, la ora 13:32 UTC. Aceasta a intrat pe orbită 12 minute mai târziu. După ce a realizat 1,5 orbite, S-IVB – motorul de a treia treaptă a împins nava spațială pe traiectoria sa către lună cu arzătorul de injecție translunară. După 30 de minute, modulul de comandă și serviciu s-au separat de ultima treaptă a lui Saturn V și a fost parcat cu modulul lunar cuibărit în Adaptorul de Modul Lunar. După extragerea modulului lunar, nava spațială combinată a fost direcționată către lună, în timp ce acceleratorul de a treia treaptă a fost direcționat spre Soare.

Pe 19 iulie Apollo 11 a trecut în spatele lunii și a aprins motorul propulsor de serviciu pentru a intra în orbita lunară. În cele 30 de orbitări care au urmat, echipajul a văzut zone ale locului de aselenizare în sudul Marii Linistii, cam la 20 km de craterul Sabine D. Locul de aselenizare a fost ales în parte pentru că a fost caracterizat ca fiind relativ plat și neted de către sondele automate Rangers 8 și Surveyor 5 care împreună cu orbiterul lunar de cartografiere.

Pe 20 iulie 1969, modulul lunar Eagle s-a separat de modulul de comandă Columbia. Collins, singur în Columbia a inspectat Eagle în timp ce realiza piruete pentru a se asigura că nava nu a fost avariată.

Pe măsură ce coborau, Armstrong și Aldrin au descoperit că au depășit tința de aterizare cu 4 secunde mai devreme. Vor aseleniza câteva mile la vest față de punctul țintă inițial. Instrumentele de navigație și computerul au stresat puțin echipajul cu o serie de alarme repetate de tip ”1201” și ”1202”. În cadrul centrului de control al misiunii din Huston, Texas, inginerul de sistem Jack Garman a spus ofițerului de ghidare Steve Bales că este ok să fie continuată coborârea, mesaj retransmis echipajului. Când Armstrong a privit din nou în exterior, a văzut că ținta de aterizare a computerului a fost într-o zonă cu bolovani foarte aproape de un crater cu diametrul de 400 m. Armstrong a preluat controlul semi-automatic și împreună cu Aldrin, care îi oferea datele de altitudine și velocitate, au aselenizat la 20,17 UTC pe 20 iulie, cu combustibil rămas în rezervor numai pentru 25 de secunde.

Alarmele de program au fost numite erori executive, în timpul cărora computerul nu a putut procesa toate taskurile în timp real și a amanat o parte dintre acestea. Aceasta nu a fost nici o eroare de computer nici una a astronauților, ci a ținut mai degrabă de modul în care au fost antrenați astronauții. Deși nu era necesar pentru aselenizare, radarul de întâlnire a fost intenționat pornit pentru a face posibilă o renunțare rapidă în caz de nevoie. Întrucât simularea de la sol cu radarul, ale cărei etape au fost înregistrate de computer nu au coincis cu datele primite în timp real de radarul modulului lunar, computerul a rulat simultan datele oferite de la cele două radare, în loc să proceseze numai datele de la radarul lunar online și s-a supraîncărcat.

Altfel, deși Apollo 11 a aterizat cu mai puțin combustibil decât alte misiuni, ei au întâmpinat de asemenea un avertisment prematur pentru combustibil, fapt datorat – s-a aflat mai târziu – unui senzor dat peste cap de gravitația lunară.

Buzz Aldrin a rostit primele cuvinte (într-un jargon tehnic) din LM de pe suprafața lunii. În timpul coborârii, Aldrin îl ghida pe Armstrong care pilota LM. Când Eagle a aselenizat, Aldrin a spus Contact light! Okay, engine stop. ACA – out of detent.” Armstrong a confirmat ”Out of detent” și Aldrin a continuat comunicarea stării ”Mode control – both auto. Descent engine command override off. Engine arm – off. 413 is in.”

Apoi Armstrong a spus faimoasele cuvinte: ”Huston, aici Baza Tranquility. Eagle a aselenizat.”

La orele 2.56 UTC pe 21 iulie 1969, Armstrong a făcut primii pași pe lună și a făcut celebra afirmație: ”Acesta este un pas mic pentru om, un pas urias pentru omenire”, la exact 6 ore și jumătate după aselenizare. Aldrin i-a urmat, descriind peisajul ca fiind de o ”magnifică dezolare”.

Ei au planificat, mai mult de doua ore, plasarea Pachetului de Experiment Științific și a drapelului SUA prin studierea locului de aterizare. Armstrong a activat apoi camera TV, o cameră specială de scanare redusă, incompatibilă cu semnalul TV analogic, așa că transmisia s-a realizat către un monitor special și o cameră TV convențională a filmat scenele de pe monitor, cu semnificative pierderi de calitate. Semnalul a fost recepționat la Goldstone, in SUA dar cu și mai mare fidelitate, la Stația Honeysuckle Creek, în Australia. În ciuda unor dificultăți tehnice și ale vremii, imaginile fantomatice în alb și negru ale primului EVA lunar au fost recepționate și transmise către cel puțin 600 milioane de oameni de pe Pământ. Deși copii ale acestei transmisiuni video au fost salvate și sunt disponibile în lumea întreagă, înregistrările sursei originale ale transmisiunii de pe lună, cea de scanare înceată, au dispărut.

Apollo 11 a fost un test al sistemului Apollo; de aceea, Armstrong a realizat fotografii ale modulului lunar pentru ca inginerii să poată verifica poziția post aselenizare a modulului. Apoi a colectat mostre de sol. A îndepărtat camera TV de MESA, realizând o privire panoramică și a pus-o pe un tripot la 12 m de modulul lunar. Aldrin i s-a alăturat pe suprafața lunii și au testat metode de deplasare, inclusiv salturi asemănătoare cu ale cangurilor. Salturile au devenit metoda preferată pentru mișcare. Astronauții au raportat că trebuiau să-și planifice mișcările cu 6 ori 7 pași înainte. Solul era chiar foarte alunecos. Aldrin a remarcat că mișcându-se din lumina soarelui în umbra lui Eagle nu s-a produs nici o schimbare de temperatură în interiorul costumului.

După ce astronauții au poziționat un drapel SUA pe suprafața lunară, au vorbit cu președintele Richard Nixon, printr-un telefon cu transmisie radio, convorbire considerată de Nixon ca fiind cea mai importantă realizată vreodată de la Casa Albă.

Au instalat apoi, EASEP, care includea un seismograf pasiv și un retroreflector laser. Apoi Armstrong s-a îndepărtat cam 120 de metri de modulul lunar pentru a realiza fotografii la marginea Craterului de Est.

Aldrin a intrat apoi primul înapoi în modul. Cu oarecare dificultăți, astronauții au încărcat cele două cutii cu peste 22 kg de mostre de pe suprafața lunară. După șapte ore de odihnă, astronauții au fost avertizați de Huston să se pregăteascp pentru zborul de întoarcere. După alte două ore și jumătate, au părăsit luna, pentru a se alătura Columbiei aflată pe orbita lunară și lui Michael Collins care îi aștepta.

După mai mult de două ore și jumătate de suprafața lunară, ei au lăsat în urmă instrumente științifice incluzând un retroreflector utilizat pentru expermimentul Lunar Laser Ranging și un experiment se seismică pasivă pentru a măsura cutremurele lunare. Au lăsat în urmă de asemenea un steag american, un plasture al misiunii Apollo 1 și o placă ce conținea două desene ale pământului, din emisfera nordică și cea sudică), o inscripție și semnături ale astronauților și ale lui Richard Nixon. Inscripția: Aici oameni de pe Planeta Pământ au pus piciorul pentru prima oară în iulie 1969 după Hristos. Am venit în pace în numele întregii omeniri”.

Fragment din descrierea misiunii Apollo 11.

Credite – wikipedia.org

Pagina: http://en.wikipedia.org/wiki/Apollo_11

Traducerea din limba engleză: Ciprian Crișan

De COMPLEXUL ASTRONOMIC BAIA MARE Publicat în special

Lasă un răspuns