Experimentul LHC – Câteva gânduri înainte, în timpul şi după Apocalipsă

Sunt sincer şi admit că nu ştiu dacă titlul este sau nu unul potrivit. Îmi dă senzaţia că e mult prea acid, dar merită încercat deoarece deşi sunt relativ tânăr am apucat până acum să trăiesc câteva asemenea „apocalipse”. Şi nu mă refer aici la cele pe care mi le fluturau pe sub năsuc diverşi predicatori de ocazie în speranţa lor de a mă cuminţi, asta în copilărie, sau ceva mai târziu, de a mă atrage în credinţa lor. Unul dintre ultimii „vizionari” ai mileniului trecut (un francez) a promis solemn că-şi va da foc în cazul în care pe data de 11 august 1999 nu va avea loc sfârşitul lumii. Eclipsa totală de soare din acea dată (care a avut faza maximă în România) a trecut ca orice eclipsă iar omul nostru continuă şi azi să facă preziceri care de care mai fanteziste. Însă ceea ce se întâmplă de câteva zile încoace mă duce cu gândul la isteria provocată în anul 1938 de celebra adaptare radiofonică a romanului „Războiul lumilor”, atunci când actorul Orson Welles a „convins” aproape un milion de americani că Pământul era atacat de marţieni.

Acum două zile a început la Geneva ceea ce toată lumea numeşte cel mai mare experiment ştiinţific al omenirii până în prezent. Cred că ar trebui precizat că este vorba despre cel mai mare experiment cunoscut de noi până acum. Nu vom insista asupra experimentului în sine pentru că toate canalele media au prezentat evenimentul în detaliu. De fapt, s-a insistat mai mult pe eventualele urmări nefaste ale acestuia. Punctual, de ce ar trebui să ne temem ?

Din punct de vedere ştiinţific, sunt unii specialişti care cred că ciocnirea protonilor va duce la crearea de găuri negre microscopice care vor străbate Pământul dintr-o parte în alta şi în timp vor creşte suficient de mult încât să ne „înghită” planeta. Contraargumente:

1.Ce sunt de fapt găurile negre ? Stelele cu masă mult mai mare decât cea a Soarelui sfârşesc printr-o colosală implozie. Nucleul lor se prăbuşeşte în el însuşi provocând o forţă de atracţie gravitaţională atât de mare încât nici măcar lumina nu mai poate să scape. Deci pentru a se crea găuri negre e nevoie de mase foarte mari. Chiar şi în cazul în care aceste găuri negre microscopice se vor forma, ele nu se vor putea autosusţine şi se vor evapora.

2.Nimeni nu a demonstrat vreodată că găurile negre ar creşte. Dimpotrivă, renumitul fizician Stephen Hawking a demonstrat că odată formate ele încep să radieze energie (radiaţia Hawking) ceea ce duce la pierdere de masă.

O altă temere ar fi legată de apariţia ipoteticelor particule numite strangeleţi care ar duce la o conversie nucleara a atomilor şi transformarea Pământului într-un corp total lipsit de viaţă (conform www.descopera.ro). Contraargument: sunt peste 10.000 de oameni de ştiinţă ce contribuie la realizarea acestui proiect. E greu de crezut că toţi aceştia ar ignora un astfel de pericol. Unul dintre fizicienii implicaţi în experiment, Francisc David a zâmbit când a fost întrebat de apariţia strangeleţilor şi a găurilor negre minuscule. „Dacă m-aş gândi că acest lucru s-ar putea întâmpla, acum aş fi departe de aici” a spus el.

Ieşind din sfera ştiinţei şi intrând în cea a paranormalului constatăm că au apărut imediat şi speculaţii asupra datei şi locului în care se produce experimentul. 10. 09. 08 ( zi în care a demarat de fapt testul final înainte de începerea propriu-zisă a experimentului) e numărătoare inversă au spus unii. La fel au fost şi 09. 08. 07, 08.07.06,….,03.02.01 asta ca să enumerăm doar câteva din datele ce au trecut şi nu au adus cu ele sfârşitul lumii. S-a mai calculat că în acea zi populaţia Terrei va ajunge la 6 666 666 666 de suflete, trimitere clară spre numărul diavolului. În mod evident au fost zile când am fost 666, 6 666, 666 666 sau 6 666 666 şi Pământul nu a sucombat.

Nu putea lipsi de la „festin” Nostradamus, celebrul medic şi astronom, ale cărui catrene sunt scoase la suprafaţă ori de câte ori apar astfel de situaţii. Iată-l pe cel care a făcut acum înconjurul lumii:

Fugiţi, fugiţi din Geneva cu toţii,

Saturn din aur în fier se va transforma,

Raza contra-pozitivă o să vă extermine pe toţi

Înainte de aceasta vor fi semne pe cer.”

Cei mai mulţi dintre specialiştii care au studiat profeţiile lui Nostradamus consideră că data indicată de acesta pentru Apocalipsă este anul 3797. Nimeni nu poate afirma cu certitudine că e imposibilă producerea unui accident în cursul acestui experiment, dar şansa ca acesta să genereze un cataclism global este de 1 la 50 de milioane, după cum ne asigură cercetătorii implicaţi în proiect.

 

Personal, consider că cel mai mare rău pe care l-ar putea produce acest experiment ar fi faptul ca el să nu aducă nimic nou. Cu siguranţă nu vom da peste “particula lui Dumnezeu” (Dumnezeu nu ni se descoperă chiar atât de uşor) dar dacă rezultatele acestuia vor răspunde măcar la jumătate din întrebările care au demarat acest proiect ştiinţa va depăşi obstacole care înainte de LHC păreau de neatins. Zvonul că însuşi Stephen Hawking, omul despre care se crede că ar fi în spatele acestei uriaşe provocări, a pariat 100 de lire sterline pe nereuşita acestuia mă face să fiu optimist. Suma este destul de mică ceea ce mă face să cred că ilustrul fizician are expectanţe uriaşe.

 

Nu ne rămâne decât să urmărim cu interes evoluţia experimentului şi să aşteptăm nerăbdători rezultatele acestuia. În ceea ce priveşte fobia iscată de o eventuală apocalipsă voi cita cuvintele unui adolescent cu o gândire extrem de sănătoasă: “Oamenii uită (prea uşor) că nu sunt Dumnezeu”.

 

prof. Ovidiu Ignat, muzeograf

Planetariul Baia Mare

De COMPLEXUL ASTRONOMIC BAIA MARE Publicat în despre

Lasă un răspuns